Am tot scris în ultimele zile despre privatizarea Serviciului de Gospodărire. Unii consilieri au zis că sunt de acord, alţii au declarat că se vor opune ferm şi a mai fost o mică parte a aleşilor care s-a făcut că plouă. Că tot a venit vorba despre privatizarea unui serviciu public, gurile rele, dar cu memorie bună, şi-au amintit brusc de privatizarea serviciului public de gunoi. Pentru cei care sunt prea mici (!) să ştie despre vremurile alea, să recapitulăm.
Prin 1998, regia de gospodărire Gosarg s-a spart, transformându-se în Aquaterm, societate comercială, şi Transarg, tot societate comercială. Rapid, firma de gunoi a fost vândută. A curs multă cerneală la vremea respectivă, când s-a văzut contractul. La vânzător semna primarul Gheorghe Nicuţ, iar la cumpărător semna Nicolae Diaconu, viceprimar la acea vreme. Deh, legile permiteau (!) atunci combinarea afacerilor cu ….serviciul. Societatea privatizată a luat şi transportul local, de care, ulterior, s-a descotorosit, printr-o asociaţie a transportatorilor locali, o chestie complicată. Dar gunoiul a mers bine, şi cum să nu meargă, când tot omul, cât ar fi el de sărac, o pungă de resturi la trei zile tot aruncă şi cineva tot trebuie să-l culeagă şi să-l arunce dracu’ undeva. Acum, iată ce zic bârfitorii noştri. Pe modelul „să vindem că e mai bine să tragem pe cineva de urechi, că cu Ghiţă nu ne permitem”, cacofonia fiind intenţionată, că de, ce să te aştepţi la nişte bârfitori, sau pe mai plauzibilul „să luăm şi noi ceva acţiuni la firma asta care va avea veşnic de lucru, nu numai pentru Consiliul Local”, unii aleşi vor să pună mâna pe terenul de la sediul Serviciului, pe utilajele care, chiar dacă nu sunt cine ştie ce, de câteva lucrări tot se pot ocupa. Gurile rele spun că tocmai în acest scop Serviciul Public a fost dotat cu aspirator stradal de două miliarde, buldoescavator şi alte angarale trebuincioase pe la firma omului. Adică, luăm pe banii publici utilaje, apoi luăm şi serviciul, cu tot cu contracte şi dotări. Un plan bun, spun argeşenii răi de gură.
