Argeşenii care nu au putut pleca în afara oraşului în vacanţă s-au bucurat în această săptămână de bâlciul organizat de Sfântă Mărie. Paraşutele uriaşe, trenuleţele pentru copii, micii fripţi pe grătarele încinse, berea rece şi vata pe băţ i-au atras pe argeşeni în zona Capu Dealului, acolo unde se desfăşoară bâlciul.
Programat pe durata a trei zile, bâlciul este una din atracţiile municipiului Curtea de Argeş în aceste zile de vară. Oamenii vin pentru a se distra, unii pentru a realiza o afacere ieftină, cei mai mulţi să privească. Criza economică i-a lăsat lefteri pe comercianţii care veniseră la bâlci cu speranţa că-şi vor vinde marfa. Totodată, clienţii au putut fi număraţi pe degete, cei mai mulţi venind doar la plimbare, şi nu la cumpărături.
Comercianţi mulţi, cumpărători puţini
Ca în fiecare an, în bâlci găseşti de toate: încălţăminte, îmbrăcăminte, alimente şi băutură. Distracţiile sunt pentru toate vârstele: trageri cu puşca la tinţă, carusele pentru copii, paraşuta zburătoare, maşinuţe, trambuline şi scaune care te ridică la înălţime, se învârtesc sau se dau peste cap. Încă de pe 5 august, comercianţii şi-au ocupat locurile în bâlci. 170 de locuri din cele 192 în total au fost ocupate de vânzătorii dornici să îşi majoreze veniturile. Bâlciul din acest an cuprinde şase parcuri de distracţie. „N-am mai fost la bâlci de când eram copil. Aici nu-mi prea place, că miroase prea tare a mici, dar copiii sunt fericiţi. S-au dat în paraşuta mare şi au mâncat vată pe băţ”, ne-a povestit Marian Popescu, un vizitator al bâlciului.
Micii, prea scumpi pentru unii
Copiii sunt fericiţi că au mâncat îngheţată, au primit jucării şi că s-au dat în tiribombe. Pentru unii oamenii mari, bâlciul este doar un loc în care se relaxează. Cu această ocazie îşi permit un răsfăţ cu mici şi bere. Bineînţeles, toate pe muzica preferată -maneaua. Numai că nu toţi îşi permit luxul de a sta la o terasă şi de a servi o masă copioasă. Faptul că terasele sunt aproape goale, deşi grătarele sunt încinse şi mititeii sfârâie în aşteptarea clienţilor, demonstrează că argeşenii noştri sunt sărăci. Preţul de 1,5 lei pentru un mic îi face pe mulţi dintre vizitatori să rămână doar cu pofta de mici. „Mirosul de mici te zăpăceşte, dar dacă aş mânca şi eu şi soţia şi cele două fete, ar însemna să dăm toţi banii strânşi pentru bâlci numai pe mici. Cam scump anul ăsta”, ne-a spus Ionel Cârstea, venit cu familia din Tigveni.
Chinezismele încă se vând
Dacă micii şi berea rămân la terase, altfel stau lucrurile la tarabele cu obiecte vestimentare sau de artizanat. Părinţii le pot cumpăra micuţilor nişte jucării chinezeşti de calitate îndoielnicã, le pot lua popcorn, vată pe băţ sau mere trase în sirop plin de coloranţi sintetici. Baloanele viu colorate mai sunt o alternativă de a scăpa ieftin de cerinţele prichindeilor fascinaţi de tot ce văd în bâlci. Mulţi locuitori ai comunelor din jur profită de organizarea bâlciului şi le cumpără copiilor haine ieftine noi pentru şcoală. „I-am luat un costum de şcoală băiatului meu. Aici e mult mai ieftin, decât în oraş. Nu e cine ştie ce, dar nu îmi permit să îi iau altceva. Sper să ţină măcar un an, că alţi bani nu am”, a spus Elena Georgescu, din Cepari.
1 leu, o tură la paraşuta mare
Tiribombele merg în plin. Copiii îşi trag părinţii de mână spre maşinuţele electrice, căluşei sau standul la care pot câştiga jucării la tombolă. Maşinuţele cu fise sunt o altă plăcere a micuţilor, însă nu de puţine ori manelele ce răsună în preajma unui asemenea loc de distracţie îi îndepărtează pe clienţi. În acest an lanţurile au cam fost evitate de toţi, din cauza faptului că par vechi şi ruginite. Însă, adevărata atracţie au fost paraşutele, unde din cauza lipsei clienţilor comercianţii au scăzut preţul de la trei lei până la un leu o tură. Argeşeni de toate vârstele îşi înving teama de înălţime şi se urcă în ele. Cei mai îndrăzneţi au încercat chiar şi scaunul care te dă peste cap timp de trei minute.
Toate acestea arată că bâlciul a rămas la fel, însă mai sărac. Ca în fiecare an muzica face imposibilă orice conversaţie, iar argeşenii au plecat din bâlci aproape surzi, cu hainele îmbâcsite de fum şi ameţiţi de tiribombe, dar tradiţia e tradiţie.
