Aur lichid în valoare de 1,2 milioane de euro, „pierdut” la ARPO

Scandalul legat de fosta fabrică de porţelan, ARPO SA, pare să se reaprindă, asta pentru că, spun surse oficiale, atunci când s-a vândut tot ce mai rămăsese pe acolo nu a fost luat în calcul aurul lichid şi porţelanul rămas prin fabrică după ce aceasta a fost închisă.

„În fabrică se mai găseau aur lichid şi porţelan în valoare de 1,2 milioane de euro, dar banii aceştia nu au fost băgaţi la masa credală”, a declarat unul dintre cei care încă mai au să recupereze bani de la fosta ARPO. Din acest motiv, „la Tribunalul Specializat Argeş au fost înregistrate 25 de dosare pe această temă”, a precizat sursa citată.

ARPO nu mai există. Au rămas doar datoriile

În iunie 2015 a avut loc ultima licitaţie publică cu strigare pentru valorificarea bunurilor SC ARPO SA, societate aflată în faliment. Au fost scoase la vânzare două terenuri, în suprafaţă de 43.121 metri pătraţi, respectiv 729,6 metri pătraţi, şi construcţiile aferente acestora. Preţul de începere a fost şi cel de adjudecare, de 715.000 de euro, respectiv 3.191.045 lei, plus TVA. Licitaţia a fost organizată de Soc. Civ. Prof. Laurance Dum I.P.U.R.L., lichidator al SC ARPO SA.

Cumpărător a fost SC EUROCOM EXPANSION din Băiculeşti, firma cunoscutului om de afaceri Vili Popescu, fondată în anul 1992.

Pe scurt, istoria fabricii de porţelan este aceasta –  o companie producătoare de ceramică, înființată în anul 1974, una dintre cele mai mari fabrici de porțelan din România, s-a închis în 2009. Înainte de 1990 volumul producției depășea 18 milioane de produse anual, 75% mergând numai la export. Imediat după 1989, fabrica a fost privatizată prin metoda MEBO, acțiunile fiind împărțite între angajați. În aprilie 2008, compania a fost preluată de un om de afaceri sirian, care a cumpărat 80% din acțiuni. Noul proprietar avea în proprietate și compania Metal Globus din București. În aprilie 2009, fabrica a fost închisă. În 1982, ARPO avea 1500 de angajaţi, iar în 2008, 400.

Dacă aceasta este istoria seacă, doar cu cifre, a fabricii, unii dintre locuitorii Curţii de Argeş ştiu mult mai multe amănunte pentru că au trăit istoria ARPO pe pielea lor. Probleme au fost imediat după 1990, dar în 2007 ele s-au acutizat.

Falimentul, finalul poveştii

În 2007 mai lucrau la ARPO 550 de salarianţi, iar numărul tot scădea, astfel încât în 2009, când fabrica s-a închis, mai rămăseseră 15, şi aceia fără salarii de luni bune. Tot în 2009 a fost declarat falimentul, iar Finanţele au început să scoată la vânzare bunurile fabricii. Pe 9 aprilie 2009, Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii încerca să valorifice câteva dintre activele care aparţinuseră SC ARPO SA – rezervoare metalice, remorci transport basculabilă, un copiatoar Minolta, o maşină înfoliat cu folie termocontractabilă ,etc.

Din 2009 încoace lichidatorul judiciar a organizat zeci de licitaţii pentru vânzarea activelor, şi abia după şase ani vânzarea a fost realizată. La masa credală s-au aşezat creditorii care încercau să-şi recupereze banii. Cel mai mare dintre ei era BCR, dar banca a vândut creanţa unei firme de recuperare, SC SUPORT COLECT SRL. În afara acesteia, printre creditori se regăseau Primăria Curtea de Argeş, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş, SC Aquaterm, SC Electroargeş, SC Ana Imep, SC GDF Suez, Uniunea Ceramiştilor din România, dar şi mai multe persoane fizice.

Dar aurul, unde este aurul ?!

Primăria Curtea de Argeş declară, prin reprezentanţii ei, că „datoria efectivă pe care ARPO o avea la bugetul local a fost încasată”. „Ne-am înscris la masa credală şi am luat banii. Ce a mai rămas sunt dobânzi şi penalităţi care nu trebuiau calculate”, a spus primarul Constantin Panţurescu.

Alţii nu au fost la fel de norocoşi, şi încearcă acum să ia ce se mai poate, inclusiv de la lichidatorul pe care îl acuză că aurul lichid şi porţelanul în valoare de 1,2 milioane de euro au dispărut. Unii dintre cei care au păzit fabrica în ultimele ei zile, când niciun muncitor nu mai era înăuntru, dar nici proprietarul sirian nu venise, că tiruri întregi au ieşit pe poartă, încărcate cu tot ce mai era pe acolo, de la porţelan, la abţibilduri şi rafturi. Judecătorii de la Tribunalul Comercial vor constata dacă este adevărat sau nu, dacă aurul lichid a fost vândut de cineva pe şest, sau dacă cei care mai au de recuperat bani de la fosta ARPO îi vor mai lua vreodată.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

RSS
Follow by Email