Astăzi, şi creştinii ortodocşii din municipiul nostru sărbătoresc Înălţarea la cer a Domnului sau Ispasul, aşa cum este denumită sărbătoarea în popor. Înălţarea se sărbătoreşte în Joia săptămânii a şasea după Paşti, adică la 40 de zile după Înviere, când Domnul S-a înălţat la cer. În cea mai veche menţiune despre această sărbătoare se arată că Înălţarea era sărbătorită pe atunci în Orient în ziua a 50- a după Paşti, o dată cu Rosalii şi nu în ziua a 40- a. Astfel, sărbătoarea Înălţării încheie perioada pascală a Cincizecimii. Mulţi sfinţii ne-au lăsat predici frumoase despre această sărbătoare. În unele locuri, în această zi, creştinii se salută cu formula „Hristos s-a Înălţat”.
Tradiţii şi obiceiuri legate de Înălţarea la cer a Domnului:
– se poartă foi de nuc la brâu, pentru ca şi Hristos şi-a pus când s-a înălţat;
– se crede că cine moare de Ispas ajunge în cer;
– în ziua de Ispas să nu se dea foc şi sare din casă; foc, pentru că vor avea inima rea în casă ca focul, şi sare nu se dă pentru că vacile nu vor avea smântână;
– ce se seamănă după Ispas nu rodeşte;
– la Ispas se bat cu leuştean vitele, ca să se îngraşe;
– femeile împart laptele dulce fiert cu păsat şi la cine dau trebuie să dea şi un buchet de mături de câmp.
