Argeşenii îşi vând lucrurile din casă ca să îşi cumpere medicamente

La intrarea în târgul săptămânal de haine second-hand vin în fiecare săptămână mai mulţi argeşeni, majoritatea pensionari, care vând diferite lucruri vechi din casă. „Marfa” acestora este expusă pe folii de celofan care sunt întinse pe jos. La ei poţi găsi absolut orice, de la creioane colorate, garnituri, chei vechi şi prize până la casete audio, lanterne, calculatoare sau radio-casetofoane. Pensiile mici şi sărăcia i-au împins pe aceşti oameni să recurgă această ultimă soluţie, de a-şi vinde lucrurile din casă, pentru a putea supravieţui..

„Am lucrat o viaţă întreagă şi am ajuns să-mi vând hainele din casă pentru a putea trăi”

Tanti Geta are 62 de ani şi este din Piteşti. În fiecare săptămână vine la târg, la Curtea de Argeş, unde vinde, mileuri vechi, haine sau jucării de pluş. „Am lucrat o viaţă întreagă în fabrică şi acum am ajuns să-mi vând hainele din casă pentru a putea trăi. Vin de la Piteşti cu trenul pentru a câştiga douăzeci de lei. La Piteşti la târg nu mă duc duminica pentru că sunt la biserică şi aşa m-am gândit să vin aici la Curtea de Argeş”, spune femeia. În ultima vreme numărul clienţilor a scăzut, iar vânzarea merge din ce în ce mai prost. „Nu prea mai vine multă lume la târg. Sunt zile în care vând mai mult, altele mai proaste. Într-o zi bună vând de 30 de lei. Banii se duc, mamă! Sunt şi eu bolnavă şi îmi trebuie medicamente. Pensia este mică şi nu-mi ajunge”, spune femeia. Oamenii cred că în perioada următoare se vor descurca foarte greu. Micşorarea pensiilor îi sperie pe mulţi dintre ei, iar grija zilei de mâine este din ce în mai apăsătoare.
Nea Marin are 67 de ani şi a lucrat o viaţă la oficiile poştale din judeţ. Bătrânul vine săptămânal în târg cu un cărucior în care a pus o lădiţă cu tot ce are de vânzare. „Vin să câştig şi eu un ban. Am femeia bolnavă şi nu ne ajung banii. Am ajuns rău de tot în ţara asta”, spune bărbatul.

„Eu sunt bătrân, dar îmi e milă de tinerii de azi”

În timpul discuţiei nea Marin strigă un client mai vechi. „Hai mă, vino încoace că ţi-am adus jucăriile pentru nepot. Nu ai mai trecut pe la mine. Hai că ţi le dau ieftin, ca pentru mata” strigă bătrânul. Imediat îi pune clientului în braţe vreo patru maşini de jucării pe care le-a vândut cu 5 lei. „Mă scuzaţi. I-am promis că îi aduc maşinuţe pentru nepot şi azi a venit să le ia. Vreau să vă spun că pe vremea lui Ceauşescu nu era aşa. Atunci se trăia bine. Mai făceam un ciubuc şi oamenii poate nu avea bani, dar îmi dădeau un ou, o bucată de carne sau altceva. Aveam frigiderul plin. Acum nu am mai mâncat carne de mult. Am şi copii, dar şi ei se descurcă foarte greu. Eu sunt bătrân, dar îmi e milă de tinerii de azi”, spune trist bărbatul. Nea Marin spune că scoate pe săptămână în jur de treizeci de lei din vânzarea acestor vechituri. „La mine oamenii găsesc de toate. Mulţi au nevoie de piese de astea mai vechi şi nu mai găsesc în magazine. Am de toate. Mai cumpără oamenii câte un furtun, şuruburi sau alte fiare de astea. În primele două săptămâni din lună vânzarea merge mai prost. După 15 încolo merge mai bine că ia lumea banii. Pe mine mă ştiu mulţi. Oamenii vin şi mă întreabă dacă anumite lucruri. Eu caut pe acasă şi dacă le am le pun cărucior şi le aduc la târg. Nu credeam că voi ajunge în situaţia asta vreodată…”, spune la fel de trist bătrânul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

RSS
Follow by Email