Este bine cunoscut faptul că foarte mulţi argeşeni au plecat în ultimii ani la muncă în străinătate, pentru a câştiga un ban şi chiar pentru un trai mai bun. După ce majoritatea fabricilor de municipiul nostru au fost închise, oamenii au fost nevoiţi să îşi găsească rapid un loc de muncă, pentru a-şi putea întreţine familiile. Pentru că la Curtea de Argeş nu existau prea multe posibilităţi, o bună parte din argeşenii rămaşi fără un loc de muncă şi-au luat inima în dinţi şi au plecat să muncească printre străini. Acestora nu le-a fost uşor deloc. Departe de casă şi de familie, argeşenii îi văd pe cei apropiaţi doar în poze sau vorbesc la telefon şi revin acasă doar o dată pe an, când au concediu. Chiar dacă este criză, o dată cu venirea verii, argeşenii care muncesc în Italia, Spania, Germania sau Grecia se întorc pe meleagurile natale. Nici peste hotare lucrurile nu mai merg chiar foarte bine, iar ca să-ţi păstrezi un loc de muncă în aceste vremuri grele nu e uşor.
„Nici în străinătate lucrurile nu merg foarte bine”
De asemenea, numărul celor care îşi permit să vină acasă în concediu, vara aceasta, a mai scăzut faţă de anii trecuţi. Însă, în această perioadă numărul maşinilor cu nume străine şi de persoane care caută cursul valutar cel mai convenabil a crescut. „Lucrez în construcţii în Spania şi patronul mi-a dat concediu două săptămâni. Să ştiţi că lucrurile s-au schimbat şi în străinătate, nu se mai câştigă la fel de bine ca în urmă cu câţiva ani, patronii au foarte multe au foarte multe pretenţii, iar ca să îţi păstrezi locul de muncă trebuie să munceşti. Nici salariile nu se mai dau la timp, iar dacă nu-ţi convine eşti liber să pleci, pentru că sunt alţii care vor să îţi ia locul. În concediu nu fac ceva deosebit. Vreau să renovez o parte din apartament şi să merg câteva zile cu familia la mare sau la munte”, ne-a spus Florin Oprea, un bărbat în vârstă de 37 de ani. Şi în acest an cei care muncesc în afară au venit cu daruri pentru rudele din ţară, chiar dacă nu la fel de consistente ca în anii trecuţi.
Maria a lucrat la fabrica de confecţii din municipiu, iar acum 7 ani a renunţat la acest loc de muncă pentru că banii nu îi mai ajungeau. A ales să plece în străinătate pentru a câştiga mai bine şi pentru a le asigura celor doi copii ai săi un trai decent. „Lucrez la o familie de italieni, unde fac curăţenie în casă, dar şi la restaurantul pe care aceştia îl au, când este nevoie de mine. Câştig 800 de euro pe lună, iar aproape jumătate îi trimit la familie acasă. Am doi copii, unul în facultate şi altul la liceu. Au nevoi de bani să se descurce şi ei mai bine. Soţul câştigă 600 de lei pe lună, şi vă daţi seama că nu avem cum să ne descurcăm cu aceşti bani, pentru că avem şi rate. Vin de fiecare dată vara acasă. Le cumpăr cadouri copiilor de fiecare dată. De obicei le iau de îmbrăcat. Anul acesta nu am mai cumpărat foarte multe pentru că nu prea mai merge bine nici prin afară. Înainte câştigam mai bine, pentru că lucram la două familii, dar unii au renunţat la mine. Oricum este mai bine în afară”, spune Maria.
„Prietenii îmi spun să nu mă întorc acasă”
Majoritatea celor plecaţi la muncă pe alte meleaguri sunt dezamăgiţi de ceea ce se întâmplă în ţară. Scumpirile în lanţ, traiul greu şi sărăcia îi înspăimântă pe cei veniţi să petreacă scurta vacanţă alături de familie. „Nu ştiu ce se întâmplă în ţara asta. Desigur, peste tot lumea afectată de criză, însă lucrurile merg altfel pe afară. Vă spun sincer că vorbesc la telefon cu prieteni din România şi când le spun că aş vrea să vină acasă, în ţară, îmi spun că fac o mare greşeală. Toţi mă îndeamnă să rămân atât cât pot în străinătate. Aici văd peste tot oameni plini de griji şi trişti. Să nu credeţi că este uşor în afară. Munceşti toată ziua din greu, dar măcar eşti plătit. La Curtea de Argeş nu ai cum să trăieşti cu 700 de lei. Văd că este din ce în ce mai rău în ţara asta”, spune Mădălin, un tânăr care lucrează în Italia.
Pentru majoritatea argeşenilor plecaţi la muncă în străinătate, întoarcerea în ţară nu prezintă niciun interes. În ţară viaţa este scumpă, iar locurile de muncă sunt puţine şi prost plătite. „Nu vreau să vin acasă acum pentru că nu pot descurca. În Italia, lucrez ca bucătar şi câştig acum în sezon chiar şi 1.200 de euro pe lună. După ce plătesc chiria şi celelalte cheltuieli mai rămân cu 500 pe care îi pun deoparte. Vreau să strâng şi eu ceva bani să-mi cumpăr o casă în ţară ca să mă pot descurca. Cred că o să lucrez câţiva ani buni aici în Italia”, spune tânărul.
