Aţi văzut cu toţii prin oraş indicatoarele prin care suntem avertizaţi că dacă parcăm aiurea maşinile vor fi blocate şi apoi ridicate. S-a făcut mare scandal pe tema asta, iar inspectorul pe probleme de transport al primăriei anunţa că gata, s-a rezolvat problema parcărilor ilegale. S-a grăbit dl. Nae Păunescu, inspectorul cu pricina, se vede treaba, căci acum indicatoarele par inutile.
Chestiunea blocării roţilor şi a ridicării maşinilor s-a blocat la Poliţie, după cum aţi aflat dintr-un număr anterior al ziarului nostru. Poliţiştii de la Rutieră spun că e ilegal să iei un bun al unui cetăţean, cum este maşina, fără a avea o hotărâre judecătorească în acest sens. În afara disputelor juridice şi a invocării prevederilor Codului Rutier de fiecare parte, în funcţie de cum îi foloseşte, rămâne problema cealaltă, a afacerii în sine. Pentru că este o afacere, după cum se vede, la nivelul întregii ţări.
Să ne amintim de iluminatul public şi de firma care a câştigat licitaţia şi la Curtea de Argeş. Nu spun eu că licitaţia nu a fost corectă, nu am dovezi în sprijinul acestei afirmaţii, dar nu pot să nu mă întreb a cui a fost afacerea, a cărui mahăr, astfel încât în foarte multe dintre localităţile din ţară iluminatul public s-a dat de trei ori peste cap şi a devenit „performant” şi „modern”, sub aceeaşi baghetă magică. Sunt oficiali care spun acum că becurile se ard prea repede, că numărul de telefon, unic, la care putem să semnalăm problemele, nu funcţionează, că facturile plătite de primărie sunt aproape la fel de mari. Ca orice afacere, şi aceasta a avut nişte riscuri. Administraţia locală şi le-a asumat, acum să plătească.
Un alt business de răsunet a fost cel referitor la amplasarea la fiecare intrare şi ieşire din comunele argeşene a unor totemuri de pe care cineva, edilii locali, probabil, ne urează să ne ajute Dumnezeu şi să ne binecuvânteze. Sunt luminate, colorate cam kitschos, cu dunguliţe şi punctişoare pe ele. Toate făcute de aceeaşi firmă, aceeaşi afacere de succes, al unui om de succes, şi el colorat. Politic, desigur.
Acum a fost pusă pe tapet şi la Curtea de Argeş ridicarea maşinilor parcate aiurea. Niciunuia dintre noi nu-i convine când vedem maşinile lăsate pe trecerea de pietoni sau în intersecţii. De aici însă şi până la a le ridica şi a le duce la mama dracu’ de cine ştie ce nepriceput, e cale lungă. Poliţiştii de la Circulaţie pot să-i liniştească pe cei care îşi lasă autoturismele pe unde apucă dând amenzi şi urmărind locurile cu „risc maxim”. Ei trebuie doar să aplice legea şi nu ar mai fi nevoie de blocarea roţilor, pentru că, totuşi, Curtea de Argeş nu e Bucureşti, cu un milion de maşini în trafic pe zi, şi cu sute de kilometri de străzi.
Aşadar, îmi miroase a afacere, bună pentru unii, păguboasă pentru noi, argeşenii, din toate punctele de vedere. Mai întâi, că dacă ţi-au luat maşina, te scutură de câteva milioane bune, şi pe urmă că nici măcar nu intră în buget banii ăştia, cum se întâmplă cu cei din amenzile date de poliţiştii de la Rutieră, spre exemplu. A cui este afacerea, deci?! A noastră, a cetăţenilor şi a municipalităţii, nu.
