Sunt cel care i-a spus lui Mutu, „Briliantul”, dar acum îi zic „Pinochio II”
Ca ziarist am avut şansa să fiu primul care a scris despre Adi Mutu. Eu i-am spus „Briliantul” în februarie 1997. Eram cu F.C. Argeş în cantonamentul din Antalya şi trimiteam zilnic prin fax la ziarele la care lucram, Curierul Zilei şi ProSport, cronica fiecărei zile de pregătire a Argeşului. Am văzut de atunci, Mutu avea 18 ani, că are sclipiri de briliant, şi i-am zis „Briliantul”. Am crezut în el şi l-am lăudat. Era bucuros când era apreciat. Am scris despre el şi când a făcut sex în WC la Conti cu prima lui iubire, Anca. S-a supărat pe mine, dar l-am înţeles şi crezut. Apoi, peste ani, am fost singurul jurnalist care am scris în ziare, dar şi în cartea „Suflete de fotbalişti în Ţara lui Dobrin”, marele secret al lui Mutu, cel cu dopajul. Secretul era că Mutu a fost dopat de un apropiat al unui impresar care comandase acest lucru. L-am crezut şi atunci, chiar dacă el s-a bucurat sau nu că secretul lui „transpirase” în presă. Că Adi Mutu n-a fost la înmormântarea marelui Gicu Dobrin, pentru că n-ar fi putut, iar l-am crezut. Dar acum nu-l mai cred. Nu-l mai cred că este accidentat şi nu poate veni la meciurile echipei naţionale. Ba îl doare în cot, ba îl doare în fund sau în bască, vorba lui Mitică Dragomir, „Briliantul”nu vine la „Naţională”. Acum zice că e un pic răcit şi are ganglionii inflamaţi. Adică e bolnav. E bolnav, dar în ziua meciului cu Ungaria a jucat într-un meci amical cu Fiorentina şi a dat vreo 4 goluri!!! Unii spun că Adi Mutu nu vrea să mai vină la echipa naţională pentru că Federaţia Română de Fotbal nu a luat atitudine pro Mutu după ce a fost amendat cu 17 milioane de euro, dat în judecată de clubul Chelsea. Şi d’asta nu mai vine la echipa naţională, măcar la meciurile amicale. Aşa că acum, nu-i mai zic lui Mutu „Briliantul”, ci „Pinochio II”.
