În satele argeşene alambicurile au început să fiarbă şi toate uliţele miros a sâmburi de prună. Anul acesta producţia de prune a fost bună, dar țuica se face și din alte fructe.
Ca să faci rachiu e o artă, ne povesteşte un sătean. „Trebuie să culegi prunele de vară când sunt coapte bine, le pui într-un sac de plastic, apoi în butie sau în bidon, după caz, dacă ai destule, şi să le laşi să fiarbă. Când miroase pe lângă ele a rachiu e musai să-l faci, că se strică altfel bunătate de prune. Şi până le culegi te îndoi de spate rău de tot şi te dor picioarele şi umerii, dar până la urmă, când faci rachiul, uiţi de toate”.
Omul are 76 de ani face ţuică de când se ştie. Licoarea e aceeaşi, numai ustensilele s-au mai schimbat. „Nici nu mai ştiu cum făcea tata rachiul, dar parcă era mai bun decât ăsta”. Ia un gât zdravăn din ţuica galbenă, „de anul trecut”, cum spune el, iar cheful de vorbă e mai puternic. „Eu cu femeia mea adunăm prune din septembrie până în noiembrie. Întâi alea de vară, apoi alelalte, şi facem ţuica din toate. Am mai şi vinde, că nu putem noi să o bem pe toată, mai ţinem de pomeni, de înmormântări, dar am mai da. Douăsutedemii de lei kilu’ e cam puţin, iar în altă parte nu ai unde să te duci, că trebuie să fie nu ştiu cum eu testată, să se vadă câte grade are. Aşa, o fac eu cu cazanul meu”, povesteşte omul.
Tradiţia țuicii e cu adevărat veche. O „istorie” a băuturilor tari şi a apariţiei lor pe plaiuri mioritice relevă faptul că prima povarnă din ţară a apărut la Mănăstirea Curtea de Argeş.
O veste bună – cantitatea de alcool produsă în gospodăriile românilor și scutită de la plata accizelor pentru alcool ar putea fi majorată de la limita actuală de 50 de litri anual la 150 de litri anual, cu argumentul că „s-a demonstrat ca este mult prea mică”, conform Profit.ro.