Şi creştinii ortodocşi din municipiul nostru îl sărbătoresc pe 30 noiembrie pe Sfântul Andrei, „cel dintâi Apostol al Domnului Hristos”, ocrotitorul spiritual al ţării.
Sfântul Andrei, originar din Betsaida, înainte de a fi Apostol al Domnului era ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul. El s-a hotărât să-l urmeze pe Iisus Hristos si a devenit cel dintâi chemat, după cum aflăm din scripturile bisericii. După Învierea lui Iisus şi coborârea Spiritului Sfânt (Rusaliile), apostolii s-au întalnit şi au tras la sorţi care unde se va duce pentru propavăduirea credinţei creştine. Ţinutul Scytia, adică Dobrogea, i-a revenit Sfântului Andrei. După multe peregrinari, el s-a stabilit în Peloponezul grecesc, oraşul Patras, lângă Corint, unde moare din ordinul guvernatorului roman Aegeas pe 30 noiembrie, în anul 60 în timpul Împăratului Nero.
Legat de această sărbătoare importantă există o serie de obiceiuri şi tradiţii populare româneşti, care se păstrează cu sfinţenie şi astăzi:
n În noaptea de Sfântul Andrei nu se mătură casa, că-ţi vor mânca lupii vitele;
n Cine va lucra în noaptea de Sfântul Andrei sau în ziua de Sfântul Andrei se va îmbolnăvi de ciumă;
n În ajunul Sfântului Andrei se descântă sare, se îngroapă sub pragul staulelor de vite, apoi a doua zi se va scoate şi se va da vitelor să lingă, ca să fie ferite de vrăjitoare;
n După cum va fi vremea în noaptea de Sfântul Andrei aşa va fi şi iarna care a început;
n Dacă în noaptea de Sfântul Andrei luna va fi plină şi cerul senin, iarna va fi moinoasă;
n Dacă în noaptea de Andrei luna va fi plină şi cerul întunecat, dacă va ninge sau va ploua, peste iarnă vor fi zăpezi mari şi grele.
