Oștirea română de azi, care alături de Biserică, de Familie și de școală se bucură, în mod prioritar, de stima și respectul imensei majorități a poporului nostru, are mai multe sărbători anuale. Între acestea se numără și Ziua Presei Militare, care se sărbătorește an de an, în data de 23 iulie.
Referitor la acest fapt, unii cititori civili și militari se pot întreba: „De ce Ziua Presei Militare se prăznuiește în acea zi și nu în alta?” Ca foști ofițeri de carieră, iar unul dintre autorii acestui articol – generalul Florian TUCĂ, fost și gazetar militar, vom răspunde pe scurt la această întrebare: pentru că, în urmă cu mai bine de un veac și jumătate, adică în 1859, deci pe vremea domniei lui Cuza Vodă, a fost înființat primul ziar oficial al armatei române moderne. El era, la vremea respectivă, primul periodic militar din Principatele Române și una dintre primele publicații militare de opinie din Europa și din lume. Pentru a nu se lăsa în uitare acel eveniment istoric, după ampla ridicare populară din Decembrie 1989, cei în drept cu puteri de decizii în România, au hotărât ca data de 23 iulie să devină Ziua Presei noastre militare.
Noua publicație oficială a primit, datorită inspirației fondatorilor ei, o denumire pe cât de frumoasă, pe atât de clară și de expresivă și anume de „Observatorul Militar”. Pe frontispiciul primului său număr avea să apară, pe rândul de sus: denumirea țării emitente – „Principatele Unite”; anul de apariție a ziarului, „1859”, data de tipărire a primului număr – „ joi 13 iulie”; titulatura ziarului – „Observatorul Militar” și respectiv conținutul publicației, în următoarea formulare„ Diarin Politicu și scientifice” ( ziar politic și științific).
În pagina întâia a primului număr al „Observatorului militar” a apărut și articolul său de fond sau de linie, întitulat pe atunci „Prospect”. În cuprinsul său se reliefează, pe de o parte, necesitatea apariției ziarului militar, scopul sau menirea sa, iar pe de altă parte, temele generale ce urmau să fie tratate în respectiva publicație. Prospectul este semnat de colonelul Ion Voiculescu, care avea să fie socotit în istoria presei militare printre primii gazetari ai oștirii române moderne. Cităm, în cel ce urmează pentru luare aminte, scurte extrase din acel „prospect”: „Simțind trebuința unui ziar științific militar, am luat această grea sarcină asupră-ne, crezând de datoria a dezvolta camarazilor noștri de arme conștințele cele întinse ale artei militare, care s-au dezvoltat așa de mult în celelalte state ale Europei…Scopul nostru va fi de a ne face trebuincioși tuturor ofițerilor în general, cadeților din școala militară și chiar subofițerilor, dându-le prin acest ziar cele mai principale obiective ale artei militare la care se exersează în toate zilele…” Apoi, în demersul lor gazetăresc, inițiatorii, conducătorii și colaboratorii publicației, și-au respectat întocmai scopul propus. În mod concret, în paginile gazetei care avea să apară, o dată pe săptămână, cu unele explicații ( o dată la două săptămâni ) s-au publicat articole, studii, știri și informații referitoare la evoluția științei și artei militare pe plan național și internațional, probleme legate de organizarea armatei și instruirea trupelor, de armamentul și tehnica de luptă din dotare, de educația ostășească, de recenzii de cărți cu tematică militară editată în țară și în străinătate etc.
(…)
De ziua Presei militare, urăm în mod sincer, noi și cât mai edificatoare succese actualilor gazetari militari, care duc mai departe, cu mândrie și cu demnitate, prin cuvântul tipărit, tradițiile primului ziar oficial al oștirii române moderne.
Gl.Bg. ( rtg.) Florian TUCĂ
Col. ( rtg.) Laurențiu DOMNIȘORU
