„Argeșului îi lipsește grija pentru drumuri și cârpeala celui mai frumos traseu montan din lume”

Category: Social Published: Monday, 04 December 2017 Written by Interes argesean

     -Interviu cu IPS Calinic la împlinirea a 27 de ani de la întronizare-

IPS Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, a sărbătorit întronizarea ca Episcop al Eparhiei Argeşului ce a avut loc în 18 noiembrie 1990 în Catedrala din Curtea de Argeş. Ierarhul s-a născut în 6 iunie 1944 în localitatea Cracăul – Negru, comuna Crăcăuani, județul Neamț. Înaltpreasfinţia Sa a studiat la Seminarul Teologic din Mănăstirea Neamţ (1959-1964) şi la Institutul Teologic Universitar din Sibiu (1964-1968). În 6 septembrie 1964 a fost hirotonit diacon celib, apoi preot, la 8 septembrie 1964. A slujit ca preot în Parohiile Tioltiur şi Inău din Transilvania (1964-1971). A fost tuns în monahism la Mănăstirea Căldăruşani în decembrie 1971, primind numele Calinic. Aici, a îndeplinit ascultările de muzeograf şi secretar al mănăstirii de metanie (1972-1974), apoi a fost transferat la Mănăstirea Cernica (1974-1977); a fost numit stareţ al Mănăstirii Sinaia (1977-1981), apoi al Mănăstirii Cernica (1981-1985).

În 30 septembrie 1985 a fost ales arhiereu-vicar al Episcopiei Râmnicului şi Argeşului, cu titlul Argeşeanul şi cu reşedinţa la Mănăstirea Curtea de Argeş.

În această demnitate a fost hirotonit şi instalat în 17 noiembrie 1985. În 12 februarie 1990 Sfântul Sinod a decis reînfiinţarea Episcopiei Argeşului, cu jurisdicţie peste judeţele Argeş şi Teleorman.

Ca locţiitor de episcop, în 4 aprilie 1990, a fost numit arhiereul vicar Calinic Argatu Argeşeanul, ales episcop eparhiot în 27 septembrie 1990 şi înscăunat în 18 noiembrie 1990.

În anul 2009, prin înălțarea Episcopiei Argeșului și Muscelului la rang de Arhiepiscopie, a devenit arhiepiscop. I-am solicitat IPS un interviu cu prilejul împlinirii celor 27 de ani de la întronizare, interviu, pe care vă invităm să-l citiţi mai jos.

Laura Ilie

Care este cea mai pregnantă amintire pe care o aveți din ultimii 27 de ani?

La Argeș, întotdeauna a fost, este și va fi o viață aparte, având în vedere istoria acestui loc binecuvântat de Dumnezeu. Când este vorba de „cea mai pregnantă amintire”, aș dori să se știe că prin inima mea au trecut multe momente, care, în felul lor, sunt de o mare cuprindere și profunzime.

Că mă luați „în scurt”, voi spune că, într-adevăr, cel mai important moment a fost 26 septembrie 2009, când Părintele Patriarh Daniel, după ce a propus, iar Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat, s-a făcut proclamarea canonizării Sfinților: Iachint, Mitropolitul Prim al Țării Românești, Neagoe Vodă Basarab, Ioanichie cel Nou de la Muscel și ridicarea în treapta de Arhiepiscopie a Eparhiei Argeșului și Muscelului. Cele patru proclamări sinodale într-o zi, la Vecernie, n-au mai fost nicicând și nici nu o să mai fie.

Spun astfel, pentru că cei de azi contemporani cu acel eveniment istoric și duhovnicesc, au primit cu bucurie actul unic, dar cu vremea va crește în istoria locului, a Țării și a Bisericii, așa cum noi ne raportăm cu evlavie și responsabilitate la 1517, când au avut loc: sfințirea Catedralei, sfințirea Marelui Mir și canonizarea pentru prima oară a Patriarhului Constantinopolului, fost câțiva ani conducătorul Bisericii Ortodoxe din Țara Românească.

Vremuri unice, de sfântă împlinire, pentru care, în genunchi, mulțumesc Domnului Dumnezeu și adaug și pentru că mi-a dăruit încă zile ca să ajung și la împlinirea a 500 de ani de la sfințirea Catedralei, așteptând 32 de ani acest moment unic, de altfel, ca și toate celelalte!

Care este cel mai important lucru pe care l-ați făcut în acești ani?

Începând cu propunerea de canonizări de sfinți, cele spuse mai sus și anul acesta, propunerea Noastră, din partea Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, de a fi trecut în rândul sfinților celebrul artist zugravul Pafnutie Pârvu Zugravul. Dar peste toate, vizibil și în calea tuturor stă noua Catedrală cu hramurile Sfânta Muceniță Filoteia și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. Cum ne amintim noi de înaintașii care au ctitorit, sper să-și amintească viitorimea de marile jertfe la care am pus inima și sufletul meu, dimpreună cu preoțimea și credincioșii argeșeni și musceleni.

Toate s-au făcut cu binecuvântarea și ajutorul Preabunului Dumnezeu! Lui fie mărirea și mulțumirea în veacul veacurilor!

Care a fost cel mai greu lucru pe care a trebuit să-l faceți?

Toate cele spuse până acum au fost greu de realizat, dar s-a biruit din mila lui Dumnezeu. Cel mai greu a fost să mă înving pe mine însumi și să nu răspund la toate supărările (și nu au fost puține!) care mi s-au administrat în decursul celor 32 de ani de când plugăresc în Biserica argeșeană, și în cei 27 de ani de când am fost intronizat ca ierarh la nou reînființata episcopie, care a fost desființată și jefuită, începând cu anul 1949 și până în anul 1990!

Care a fost cea mai mare bucurie din acești ani?

Cea mai mare bucurie din acești ani a fost grija pe care mi-a purtat-o Dumnezeu, Maica Domnului, Sfânta Filtoeia și toți sfinții, precum și oamenii de bine, Cler și Popor, care s-au înjugat cu mine la lucru în Ogorul Domnului.

Tuturor le mulțumesc și le pun recunoscătoare și adâncă metanie de cinstire.

Care a fost cea mai mare tristețe?

Cea mai mare tristețe pentru mine a fost în iunie 1993, când mama a plecat de aici în Împărăția Luminii!

Asta ar trebui să ne bucure că a plecat la Dumnezeu, s-a terminat cu „Valea Plângerii” , dar, așa cum se întâmplă fiilor care rămân orfani, nici azi nu m-am tămăduit!

Orice plecare, a oricărui om, din frumusețea acestei lumi văzute, în frumusețea lumii nevăzute, mă duce în ipostaza de a muri și eu puțin cu ei și tot așa mereu când voi porni și eu spre Pridvoarele Paradisului care nu sunt departe de noi!

„România de la Argeș”. Care ar fi caracteristicile României de la Curtea de Argeș?

Când am dat cu ochii de această numire (sintagmă) „România de la Argeș” din Locul Românilor în Istoria Universală, carte strașnică scrisă de Nicolae Iorga, am rămas contrariat. Credeam că Iorga, moldovean fiind, ar fi putut zice despre România de la Siret, Suceava, Iași sau Cracăul-Negru, dar a zis, de la Argeș.

A zis-o istoricul, nu moldoveanul, iar mie îmi priește de minune! Unul din motivele schimbării numelui și în actele oficiale în Calinic Argeșeanul a fost și acesta! Nu ați fi făcut la fel?

Cea dintâi caracteristică a României de la Argeș este cea istorică! Apoi cum să nu spună Iorga așa, când a citit în documente cam ce greutate are Argeșul în istorie, cultură, tradiție, folclor, limbă, credință, omenie și vrednicie!?!

Dar când a văzut Biserica Domnească și la 2 km la zvâcnitură de arc, Catedrala Sfântului Neagoe Vodă Basarab? Nicăieri în lume nu se mai vede această Axa mundi!       

Pentru mine, și când se rostește cuvântul Argeș, parcă văd diamante strălucind în coroana de aur de pe fruntea frumuseții lumii văzute și nevăzute!

Vă rog să mă credeți: La Argeș sunt Pridvoarele Paradisului!

Cu ce sentimente priviți în urmă?

Cu bucurie pentru tot ce s-a realizat și cu nebunie pentru tot ce am gândit și încă nu s-a realizat! Dar mare-i Dumnezeu! Știe El ce gândesc pentru Argeș!

Cum vedeți Arhiepiscopia peste 10 ani? Mitropolie?

O văd din Ceruri, adică din Pridvoarele Paradisului, bucurându-se de darurile lui Dumnezeu cele multe și felurite, ocrotită de Dumnezeu și de Sfinții Argeșeni și Musceleni, despre care am amintit.

Și apoi de ce n-ar fi la Argeș și mitropolie, că doar de aici a plecat spre câmpie!

Pe frontispiciul Palatului Arhiepiscopal de la Curtea de Argeș, la ușa căruia a fost străjer când a făcut armata tatăl meu, cu aprobarea Părintelui Patriarh Daniel, deja stă scris și poate vedea oricine: Mitropolia Țării Românești!

Vă place orașul Curtea de Argeș? Ca locuitor al său, ce credeți că îi lipsește și ce are prea mult?

Argeșul m-a fermecat de prima dată, când am pășit în Capitala cea slăvită a Țării Românești, în Altarele dumnezeiești și locurile nepereche în lume.

Argeșului îi lipsește grija pentru drumuri și cârpeala celui mai frumos traseu montan din lume, Transfăgărășanul, să se transforme în cel mai trainic drum, începând de la gara care stă în strai de cerșetoare și se mai numește domnească și regală! Păcat de arhitectură și de nefolosința ei!

Ce are prea mult Argeșul? Are prea mult, ceea ce nu au alții! Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne păzească de toate primejdiile și să ne bucurăm, mulțumind Domnului Dumnezeu!

Ce sfat i-ați da primarului Constantin Panțurescu?

Nu are nevoie de sfaturi! Știe să fie nezgomotos și cu drag de a servi interesele orașului, spre mulțumirea alegătorilor. Iar la a doua legislatură, să se comporte, la alegeri, ca și la primul mandat, discret și cuviincios!

 Cititorilor, sănătate și spor binecuvântat de la Domnul Dumnezeu!

 Calinic Argeșeanul

Hits: 578

Leave your comments

0 / 800 Character restriction
Your text should be in between 10-800 characters

Comments