O luptătoare din rezistenţa anticomunistă, Filofteia Băşoiu (continuare)

Category: Social Published: Friday, 03 November 2017 Written by Interes argesean

Continuăm astăzi povestea cutremurătoare a unei femei din Nucşoara, poveste scrisă de nora ei. Povestea unei vieţi curate, cinstite, o viaţă distrusă însă de comunişti. Toţi românii au auzit despre Elisabeta Rizea. Filofteia Băşoiu, eroina din rândurile de mai jos, este mai puţin cunoscută, dar a fost şi ea o luptătoare anticomunistă, la fel ca Elisabeta Rizea. Aflăm în episodul de azi, ultimul, despre procesul, sentinţa şi viaţa eroinei noastre după ieşirea în închisoare.

A urmat apoi procesul în care, pe baza sentinţei cu numărul 174 din 12 septembrie 1959, Filofteia Băşoiu a fost condamnată la 15 ani de muncă silnică. Prin aceeaşi sentinţă, fiul ei, Gheorghe Băşoiu, a primit 20 de ani de muncă silnică. Anterior, soţul, Nicolae Băşoiu, fusese condamnat la moarte prin sentinţa nr 107 din 19 mai 1959. El a fost executat împreună cu alţi cincisprezece luptători şi susţinători, la Jilava, în noaptea de 18-19 iulie 1959.

După proces, împreună cu alte femei din Nucşoara, Poenărei, Corbi, Slatina etc., au trecut din închisoare în închisoare. Erau bătute şi chinuite pentru orice, sau pentru nimic. Gardiencele erau foarte dure şi neîmblânzite. Hrana era foarte proastă şi mizeria foarte mare. Din cauza acestui fapt, Filofteia a făcut o infecţie la ganglionii de pe gât. Aceştia se inflamaseră, o dureau foarte tare, dar răbda şi nu se văieta. La un moment dat a început să curgă puroi din ei. Nu avea cu ce să se şteargă, iar zona respectivă s-a inflamat tare rău încât carnea a putrezit în jurul acesteia. A început să miroasă a putrefacţie încât celelalte femei din celulă nu au mai putut suporta. Într-o dimineaţă, Elisabeta Rizea, fiind mai curajoasă, a ieşit la raport şi a spus ce se întâmpla cu Filofteia Băşoiu. Într-un târziu a venit un infirmier, s-a uitat la răni ţinându-se cu mâna de nas şi a plecat. Spre seară, gardianul de serviciu a anunţat-o că a doua zi o va duce la policlinică, dar să nu spună nimănui nimic, că altfel o va băga la temniţă şi acolo va putrezi.

Între timp, directorul penitenciarului a luat legătura cu doctorul de serviciu şi i-a comunicat că va veni acolo un infirmier şi doi gardieni, aducând o „criminală” bolnavă. De asemenea i-a spus să aibă grijă şi să evacueze persoanele din sala de aşteptare pentru că deţinuta e foarte periculoasă. La ora respectivă a intrat în cabinet o bătrânică suferindă cu o faţă atât de blândă şi ochii îngroziţi de durere şi suferinţă. Doctorul i-a dat afară pe cei care o aduseseră şi după ce i-a curăţat rănile care erau numai carne vie, a întrebat-o în şoaptă pe cine a omorât, iar ea, tot în şoaptă i-a spus că n-a omorât pe nimeni ci a ajutat cu alimente şi haine nişte luptători din munţi. Doctorul le-a spus celor care o însoţeau s-o aducă şi a doua zi, pentru că rana e foarte gravă. Astfel, Filofteia mergea zilnic la infirmerie spre a fi pansată. În felul acesta a scăpat şi s-a vindecat.

Cu doi ani înainte de eliberare, deţinutelor li s-a dat dreptul la muncă. În 1962 era la închisoarea din Oradea. Alături de celelalte deţinute, împletea coşuri din nuiele de răchită pentru export. Lucrările le efectuau într-o magazie prin acoperişul căreia curgea apa de la ploaie sau zăpada topită. Toamna şi iarna sufla vântul prin toate colţurile încăperii, iar apa care cădea de sus se făcea gheaţă peste nuielele şi mâinile deţinutelor. Eliberată în 1964, cu amnistia generală, Filofteia Băşoiu a venit acasă cu piciorul drept foarte inflamat iar degetele de la mâini nu putea să le adune ca să facă semnul crucii, astfel că se închina cu tot pumnul. A fost îngrijită de fiul său Ion, care a dus-o la băi reumatismale şi în felul acesta reumatismul s-a mai ameliorat.

În toată perioada detenţiei, a plâns-o zilnic pe fiica ei  care rămăsese un copil atât de necăjit. Dar fiul său, Ion, s-a ocupat de fată care chiar a urmat cursurile prestigiosului liceu Nicolae Bălcescu din Piteşti, fiind întreţinută pe parcursul studiilor de fratele său mai mare.

Aceasta este mărturia cutremurătoare a Filofteiei Băşoiu.

O parte din datele din prima parte a articolului, au fost luate din articolul „Rezistenţa armată anticomunistă în zona Nucşoara”, scris de profesorul Ion Ştefan în revista de cultură „Argeş” nr. 8, august 2007.

 

Maria Băşoiu

Hits: 175

Leave your comments

0 / 800 Character restriction
Your text should be in between 10-800 characters

Comments