Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Scene neobişnuite pictate în Biserica Domnească

Category: Fapt divers Published: Wednesday, 27 November 2019 Written by Interes argesean

Asociaţia Montană Vidraru a realizat un site de promovare a unor obiective din Curtea de Argeş. Site-ul www.visitcurteadearges.ro, iniţiativa şi munca membrilor acestei Asociaţii, originari din Curtea de Argeş, care, deşi au plecat din oraş, şi-au lăsat sufletul aici, promovează obiectivele turistice din municipiu. Informaţiile sunt riguroase şi interesante, iar pozele ilustrează perfect istoria oraşului. Publicăm şi noi începând de astăzi un serial despre monumentele Oraşului Regal, cu povestea lor neştiută preluată de pe www.visitcurteadearges.ro, obiectivele promovate fiind Mănăstirea Curtea de Argeş, Biserica Olari, Biserica Sfântul Nicolae Domnesc, Ruinele Sân Nicoară, Muzeul Municipal Curtea de Argeş. Astăzi, despre Biserica Sfântul Nicolae Domnesc.

 Ansamblul Feudal Curtea Domnească de la Argeș cuprinde doar o mică parte a Curții Domnești de odinioară. Găsim în interiorul său ruinele a două case, spre sud-vest Casa Basarab I (numită impropriu așa ea fiind construită într-o perioadă anterioară) iar spre Nord Casa lui Neagoe Basarab, o casă care a beneficiat de facilități demne de un conducător luminat, pivniță de vinuri și baie. Neagoe Basarab a locuit în ambele case în perioada în care venea să verifice construcția Mânăstirii Argeșului. În curte exista și o fântână cu apă radioactivă (s-a dovedit asta la sfârșitul anilor 60 ) ceea ce ar explica moartea prematură a lui Neagoe și a unor copii ai săi. În pivnițele Casei Basarab I s-au descoperit în anii 20 niște vulturi uriași ceea ce întărește teoria că Țara Românească a avut inițial ca stemă Acvila și nu Corbul.

Biserica Domnească denumită de specialiști Argeș II este construită în stil pur bizantin de cruce greacă înscrisă având straturi alternative de cărămidă și bolovani de râu, soluție tehnică a bizantinilor care asigură o mare rezistență la cutremure. Are un pronaos mic, un naos larg și un altar cu trei absidoide: proscomidiar, altarul propriu-zis și diaconicon. Valoarea excepțională a acestei biserici este dată de pictura de o calitate extraordinară, scoasă la iveală în perioada 1914-1920 de către pictorul restaurator Dumitru Norocea.

Pictura acestei biserici este în stilul Renașterii Paleologe. Renașterea nu putea să se nască în Italia ci în lumea antichității străvechi în care flacăra cunoașterii nu se stinsese odată cu Căderea Romei, adică la Constantinopol. Prototipul acestei picturi în stil renascentist este Mânăstirea Chora din Constantinopol. Renașterea Paleologă putem spune că a avut două școli principale: cea constantinopolitană și cea macedoneană. La Curtea de Argeș cele două școli se îmbină armonios, împărțind biserica în două. Cu toate acestea pictura este unitară și aduce noutăți impresionante. În pronaos ies în evidență Deisisul mare (în care Sf.Ioan Botezătorul este înlocuit de Sf. Mare Ierarh Nicolae-patronul Bisercii ) aflat pe peretele dinspre naos și deasupra căruia se află o cameră secretă, scena în care Maica Domnului este prezentată la Templu Sfântului Prooroc Zaharia dar și scena în care același Sfânt îl alege dintre pretendenții la mâna Sfintei Fecioare pe Iosif cel din stirpea Regelui David.

În naos putem vedea chiar în stânga intrării, tabloul votiv ce ni-i înfățișează pe Vladislav Vlaicu și soția sa Cherana, tablou refăcut la 1827 de Pandelimon Zugravul. Pe peretele dinspre miazănoapte al naosului, în partea dreaptă a ferestrei, atrage atenția o fescă unicat, numită ,,Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina și a construit turn”, frescă plină de o simbolistică aparte. Puțin mai jos vedem o inscripție scrisă pe stratul premergător tencuielii care ne atrage atenția că la Câmpulung a murit ,,Marele Basarab Voivod” în anul 1352. Asta ne arată că la 1352 biserica era încă de roșu. Dar când este construită biserica? Teoria generală este că Biserica a fost ridicată între 1350-1352 fiind finisată și pictată între 1352 și 1369. O altă teorie, susținută și ea cu argumente solide pune construcția Bisericii la roșu în perioada 1247-1262 finisajele și pictura făcându-se tot în perioada 1352-1369.

Lângă pilastrul dinspre nord-est, chiar în fața inscripției despre Basarab au stat în perioada 1396-1894 moaștele Sfintei mucenițe Filotheea (Filoftea) astfel că pe pilastru găsim povestea sa pictată de către Radu sin Mihail Zugravul, meșter iscusit de la mijocul secolului al XVIII-lea. Pe latura dinspre altar a pilastrului atrage atenția un cavaler având echipament militar anglo-normand și care a fost înmormântat în fața pilastrului (o dovedește insigna găsită acolo) iar pe fața dinspre perete a aceluiași pilastru întâlnim un sfânt din pustie pictat în stil prerenascentist, adevărată capodoperă bizantină.

În altar se remarcă două scene care pot fi interpretate ca un adevărat dialog veterotestamentar-novotestamentar. Scena de o mare delicatețe în care cele doisprezece triburi ale lui Israel aduc daruri la cortul mărturiei unde slujesc Moise și Aaron, iar imediat în registrul inferior îl vedem pe Domnul Iisus Hristos în postură duală, cum îi împărtășește pe apostoli cu pâine și vin. În aceste două fresce mari se întâlnesc cele două școli de pictură ale Renașterii Paleologe.
Pe peretele de deasupra diaconiconului ne atrage privirea o scenă neobișnuită, cea a rugăciunii din Grădina Ghetsimani. Neobișnuită prin curajul pictorului care total necanonic rupe chenarul frescei și scoate din el piciorul unui apostol dând imaginii perspectivă, o adevărată trecere de la icoană la tablou religios. Pe peretele de miazăzi trei fresce ies în evidență: ,,Recensământul lui Quirinius”, care în această formă cu Maica Domnului însărcinată o mai găsim doar la Chora și Kalenici, ,,Sărutul lui Iuda” remarcabilă prin tehnica de excepție și ,,Drumul Crucii” unicat prin prezența celor doi tâlhari pe drum alături de Domnul Iisus, tâlhari pictați într-o tehnică ce ne duce cu gândul la Michelangelo  (dar pictura lui apare la un secol distanță). Pe peretele dinspre apus al naosului se întâlnește cea mai mare frescă din Biserică și anume Adormirea și Ridicarea la Cer a Maicii Domnului, scenă extrem de complexă și care ne atrage atenția prin cunoștiințele de teologie ale artistului, frescă pe care pictorii de astăzi ar trebui să o folosească drept reper în încercările lor nefericite de a picta acest însemnat eveniment.

În partea dreapta a naosului atrage atenția piatra cu însemne ezoterice (Steaua lui David, Crucea greacă de tip templier, Arborele Vieții, Soarele Cunoașterii etc.) ce adăpostește misteriosul mormânt 10 care a stârnit numeroase controverse. În opinia noastră, bazându-ne pe pomelnicul Bisericii publicat în 1920 de către Nicolae Iorga, credem că cel care odihnește acolo este chiar legendarul Radu Negru. De altfel pe clopotele Bisericii jefuite de germani în 1918 scria ,,Io Radu Nigru Voivod”. Mormântul de tip sarcofag a fost descoperit intact și a atras atenția prin îmbinarea diademei bizantine cu hainele la modă din Apus (postav venețian purpuriu). Bijuterii numeroase, butoni și nasturi cu însemnele dinastiei noastre asemănătoare cu cele ale Dinastiei de Anjou (diferă doar culorile: aur în loc de argint și verde sinople în loc de roșu), celebra pafta de la Curtea de Argeș aflată la MNIR, numeroase mărgăritare și urme de dantelă venețiană. Remarcabile inelele, afalte și ele la MNIR, mai ales unul purtat de cei supranumiți Negri: Eduard Prince of Wales- The Black Prince și Zawisza Czarny-Zawisza The Black. Asta ne întărește presupunerea că un Cavaler Negru (purta armură neagră pe câmpul de luptă) este cel din Mormântul 10. Tot la MNIR se află și singura piatră tombală de la sud de Carpați, cea care ni-l înfățișează pe Radu Negru ca un adevărat cavaler apusean, dar din păcate nu este expusă în lapidariu acestui Muzeu. Acest gisant a fost descoperit în dreptul intrării laterale în naos, folosită de oamenii de rând, astăzi blocată de un contrafort. Biserica a avut deasupra pronaosului două turle de lemn învelite în tinichea, iar în primele șase rânduri de cărămidă de la bază au fost identificate câteva cărămizi cu inscripții romane.

Ar mai fi de spus că Biserica a fost construită peste una mai veche, de secol al XII-lea, o biserică mai mică, având și ea o arhitectură bizantină- cruce greacă liberă și despre care putem afirma că a fost bogat decorată cu multă foiță de aur și pigmenți scumpi iar pe exterior a fost placată cu ceramică smălțuită în stil niceean. La rândul ei presupunem că fusese construită peste o biserică de lemn ce slujise ca sediul al puțin cunoscutei Arhiepiscopii de Argession ce apare în documentele din vremea lui Leon cel Înțelept (886-912).

Text şi foto www.visitcurteadearges.ro

Hits: 350

Leave your comments

0 / 800 Character restriction
Your text should be in between 10-800 characters

Comments