Regina Maria.Totul pentru înfăptuirea şi menținerea Marii Uniri a românilor (I)

Category: Fapt divers Published: Saturday, 13 October 2018 Written by Interes argesean

     Providența a făcut că unitatea de neam, năzuinţa de veacuri a românilor, să fie îndeplinită, pas cu pas, venind însă și momentul decisiv când România a trebuit să intre într-un război aducător de pierderi însemnate și suferințe cumplite, pentru atingerea idealului major al Marii Uniri din 1918.

     În împrejurările menționate un rol decisiv în proiectarea și derularea acțiunilor statale românești cu rol determinant în realizarea Unirii celei Mari a românilor, din teritoriile istorice ale Daciei străvechi, l-a avut Regina Maria. Așadar, soția cu nume împărătesc a Regelui Ferdinand I al României a fost parcă o trimisă a Maicii Domnului, pentru a ajuta românii să-și reunească teritoriile stăpânite de ei dintotdeauna în vechile granițe ale Daciei străbune.

    ,,Principesa Maria de Edinburgh, viitoarea Regină Maria a României, s-a născut în anul 1875 în Anglia, la Castelul Eastwell. Era al doilea copil al prințesei Maria Alexandrovna (singura fiică a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei) și al ducelui Alfred de Edinburgh, ofițer în marina britanică (al doilea fiu al Reginei Victoria a Marii Britanii)”. A avut un frate și trei surori.

     La ceva timp după ce s-au cunoscut, principesa Maria, care avea 17 ani, s-a logodit cu principele Ferdinand la Postdam, nunta desfășurându-se, potrivit uzanțelor, la castelul Sigmaringen din Germania, în după amiaza zilei de 29 decembrie 1892. La eveniment a. participat Regina Victoria-bunica miresei, Kaiserul Wilhem al II-lea al Germaniei și alți numeroși nuntași din aristocrația europeană.

     După o scurtă vacanță, la sosirea în România cu trenul regal, principesa Maria a caracterizat vânătorii de munte ca fiind: ,,voinici, oacheși, cu ochi negri vioi și dinți foarte albi. Chiar din primele clipe m-am simțit aproape de armată, iar aceasta îmi dădea curaj. Niciodată nu m-am simțit străină printre soldaţi”.

 La sosirea în Gara de Nord, Ferdinand și Maria au fost primiți de către Regele Carol I, de către membri ai Guvernului și alți demnitari

  .

   La rândul lui, primarul de atunci al Bucureștiului, Grigorie Trandafil, a întâmpinat în 23 Ianuarie 1893 pe tinerii căsătoriti, oferindu-i viitoarei Regine Maria o minunată ,,cupă de argint” pe care era gravată o celebră și relevantă urare de bun venit, care a fost, ulterior, concretizată în perioada realizării și consolidării României Mari, respectiv: ,,Bine ai venit mireasă de Dumnezeu aleasă, spre a patriei cinstire”.

     În următoarea zi, tânăra pereche regală, împreună cu însoțitori de marca, au mers la Mitropolie și au participat la serviciul divin oficiat în cinstea căsătoriei lor, fiind desfăşurate, ulterior, și unele manifestări de prețuire.

     După căsătorie, tânăra familie s-a aflat sub tutela regelui Carol I și a Reginei Elisabeta. Dacă principele Ferdinand era implicat în cariera militară, dinamica și cocheta principesă Maria era preocupată permanent de viață, obiceiurile și portul popular al românilor.

 Din amintirile scrise ale Reginei rezultă că, în vremea când era principesă „pleca să vadă satele și bisericile, să discute cu oamenii, fapt care i-a creat rapid o mare popularitate și simpatie”.

     Poate și datorită faptului că soțul ei era ofițer în armata Regatului României, principesa Maria a avut o anume afinitate pentru arma cavalerie și ca atare, stăpânind foarte bine arta călăriei „nu ezita să se ia la întrecere cu ofiţerii” de profil, care desfăşurau acțiuni specifice de antrenament.

      Manifestarea evidentă a conduitei de autoinstruire voluntară în domeniul armei menționate l-a determinat pe regele Carol I să-i acorde, în anul 1886, principesei Maria „gradul onorific de colonel al Regimentului 4 de Husari”.

 În același an Carol I I a stabilit ca tânăra familie princiară, mai ales că Ferdinand era deja Principe Moștenitor, „să reprezinte familia domnitoare română la festivităţile de încoronare a țarului Nicolae al II-lea”.

     Pentru activitatea să scriitoricească rodnică, Regina Maria „a fost aleasă membră de onoare a Academiei de Arte Frumoase și a fost membră de onoare a Academiei Române, din 1 mai 1915”. 

   „Principesa Moștenitoare a României a atras atenția cu mult înainte să devină regină, în 1914. Fire energică și voluntară, femeie frumoasă și mamă a șase copii, Maria îi fascina și pe români, și pe străini”.

    Regina Maria (10 octombrie 1914-20 iulie 1927) a avut o contribuție importantă privind determinarea intrării României în Primul Război Mondial alături de forțele Antantei (13/28 iulie 1914-28 octombrie/11 noiembrie 1918) și nu de partea Puterilor Centrale, pentru realizarea unităţii naționale și teritoriale a românilor. (va urma)

 Prof.univ.dr. Gheorghe MINCULETE

 

 

Hits: 359

Leave your comments

0 / 800 Character restriction
Your text should be in between 10-800 characters

Comments