Cum mi-ar plăcea să fie Curtea de Argeş în 2018

Category: Editorial Published: Friday, 22 December 2017 Written by Interes argesean

Bulevardul Basarabilor perfect asfaltat, fără gropi, fără maşini lăsate aiurea în parcare, cu teii a căror coroană a fost tăiată milimetric, ronduri de flori şi iarba tăiată scurt, rigole curate, bănci vopsite şi întregi, coşuri de gunoi multicolore şi fără pic de rugină, câini puţini, şi doar în lesă, pubele impecabile şi ghene spălate zilnic, blocuri frumoase, cu balcoane, toate la fel, clădiri renovate şi care păstrează stilul tradiţional, curent electric tot timpul, fără maşini care aleargă pe stradă cu geamul dat jos, astfel încât să audă tot omu’ maneaua dată la maxim, copii politicoşi, apă la robinet pe strada Uliţa Poştei, nu pe mijlocul drumului, asfalt pe strada Luncilor, iluminat public în zona Electro, marcaje rutiere în cartierul Ivancea, alei fără gunoaie între blocurile din Progresu, funcţionari amabili la Primărie şi la Fisc, doctori odihniţi şi cu chef de muncă la Spital, poliţişti oneşti, preoţi cinstiţi şi cu har, Biserica Domnească refăcută complet la interior, parcul San Nicoară fără prezervative folosite, baruri în care nu sunt serviţi minorii, oraş fără „producătoare” care vin de două ori pe an şi scot la înaintare ţoalele şi bijuteriile făcute cu multă „muncă”, Judecătorie cu procese puţine, fără bătrâni care împrumută de la CAR ca să-şi plătească factura la gaze, facturi corecte şi transparente pentru tot ce consumăm, magazine în care să găseşti şi altceva, nu numai ce se vinde în complexul Europa, cetăţeni la spectacole, cetăţeni în librării, fără probleme la canalizarea de pe strada Râmnicu Vâlcea, oraş în care animalele domestice nu sunt crescute lângă ferestrele blocurilor, municipiu de secol 21 în care turiştii stau la coadă la intrarea în Mănăstire, ca la Sagrada Familia, hotelurile şi pensiunile sunt pline, iar tunelul dintre San Nicoară şi Biserica Domnească e celebru.

Sunt convinsă că fiecare dintre dumneavoastră are de adăugat multe lucruri la cele scrise mai sus. Cum, însă, foarte puţine dintre ele se vor şi îndeplini, nu ne rămâne decât speranţa, pentru că, nu-i aşa, speranţa moare ultima. Iar noi mai putem spera vreun an şi jumătate, până când vom deveni din nou importanţi, la alegeri, pentru cei care conduc oraşul.

Anul acesta s-a cam terminat. Nu ne rămâne decât să sperăm că cel care vine va fi mai bun. Ceea ce vă doresc şi dumneavoastră. Să ne vedem cu bine în 2018!

 

Laura Ilie

 

Hits: 1900

Leave your comments

0 / 800 Character restriction
Your text should be in between 10-800 characters

Comments